Niciodata nu am stiut de ce ii placea toamna, un anotimp care, dupa parerea mea, e cel mai sinistru dintre toate. Ne-a spus ca are o amintire frumoasa din armata, cand a stat vreo 2 saptamani la instructie, fara sa iasa din cazarma. Spunea ca, dupa ce l-au lasat superiorii sa plece, singurul lucru care l-a facut a fost "sa se plimbe liber pe strada";ba chiar facuse si o poezie.
Iubea libertatea. Chiar la dirigentie, probabil ca cele mai multe discutii au fost pe tema asta. Insa nu era vorba de libertinaj, ci de faptul ca, dumnealui vedea cu alti ochi lumea. Cand era in clasa, parea un capitan de vas care ar fi stat o vesnicie acolo, numai sa fim cu el sa mai facem cate o problema la matematica. Parca il vad: ochi albastrii patrunzatori, siguranta extraordinara si ceea ce mi-a placut cel mai mult la el a fost ca avea o eleganta dezarmanta in tot ce facea; mergea ca un dansator profesionist, avea un scris foarte caligrafic si bine asezat.
Si Doamne...ce ocazie mi-ai dat sa il fac fericit pe acest domn minunat; ce putin cerea de la mine... si anume doar un pic de seriozitate si atentie.
S-a stins intr-o zi sinistra de Noiembrie. Poate si sper ca s-a dus impacat si ca a gasit libertatea pe care o gasea; probabil ca a cautat toata viata acea "robie care elibereaza sufletul" (Valeriu Gafencu). Incerc si sper ca ii pot duce munca mai departe, desi recunosc ca nu am harul acela specific matematicii(insa, cu un pic de ajutor de la Cel de Sus, il pot obtine).
Inchei cu epitaful crucii celui ce mi-a fost diriginte, Ion Chesca: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!"
