Ce minunat este cand nu mai ploua dupa o perioada in care credeam ca vara nu mai vrea sa vina, chiar daca ma aflu in a doua jumatate la lunii iulie. Nu credeam ca o sa mai simt racoarea de seara purtata de un vant cald care ma ciupeste de picioare asemenea tantarilor insetati de sange.
Un cer senin, cum de multa vreme nu am mai vazut, s-a curatit de nori si isi etaleaza o luna si niste stele. Vreau sa imi fac o umbrela, ca in filmul "A beautiful mind", insa nu am destule stele; cineva mi le fura. Ultima s-a numit Madalina Manole, cazuta cu cateva zile in urma.
Nu imi ramane decat sa ma joc cu semne oculte, asa cum facea John Nash in filmul pomenit mai sus. Nu pot sa scriu pe geamul ferestrei mele pentru ca mi-as lua o ciufuleala zdravana de la mama. Scot caietul de algebra, imi incarc stiloul si ma apuc sa insir hieroglifele pe o coala alba, asteptand speranta.
Timpul se scurge, cerul se deschide, stelele dispar lasand loc sa rasara Steaua Cea Mare. Este ora 5:30 ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu