Marti, 7 decembrie. Ies pe la ora 4 de la ultimul seminar si se aprinde puternic in mine dorinta de a merge la o biserica. Prima care imi vine in gand este o bisericuta in apropierea Universitatii, langa Facultatea de Arhitectura. Insa din dorinta aceea mare se iveste o idee minunata: "Mai bine du-te la Biserica Sfantul Gheorghe Nou, la Moastele Sfantului Nicolae !"
Ajuns acolo, Sfantul ma intampina cu un aer curat de artar si miros de mir, cu vocea nemaipomenita a parintelui Marian Moise si cu o multime de oameni stransi intr-un rand, incomparabil mai mic decat cel de ieri. Acest coltisor de rai, aflat la Kilometrul 0 al Romaniei, imi da fiori si speranta ca 'inca mai avem...", vorba regretatului Adrian Paunescu.
Dupa doua-trei sferturi de ceas, ajung in sfarsit la racla cu Sfintele Moaste ale Sfantului Nicolae. Marturisesc ca am avut emotii, dar nu emotii de genul celor care te lesina, care iti fura energia; din contra, am avut emotii intaritoare, care au reusit sa scoata o lacrima din inima mea de piatra. Imi place sa cred ca el, insusi Sfantul Nicolae, s-a rugat Domnului sa ma invredniceasca sa ajung la dansul, sa ii sarut mana puternic mirositoare a mir, cu care a savarsit atatea minuni.
Cred ca ii port o stima deosebita Sfantului Nicolae pentru ca minunile lui s-au bazat pe milostenie, virtute care cred ca ne este cel mai la indemana. Si mari au fost minunile lui ... numai cand te gandesti ca si-a vandut averea si a impartit-o saracilor, ascultand astfel porunca Mantuitorului data tanarului bogat din Sfanta Evanghelie: "De voiesti sa fii desavarsit, du-te, vinde-ti averile si le da saracilor, si vei avea comoara in cer. Apoi vino de-Mi urmeaza Mie".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu